Imi pare rau mama, nu tzi`am adus doar bucurii
Imi pare rau tata, c'ai uitat c'ai 3 copii
Imi pare rau ca am crescut inainte de timp,
Imi pare bine'n schimb, c'am invatzat de mic sa simt. . .
Era o zi banala,
Veneam ca orice om pe lume
28 ianuarie '95, aveam deja un nume ...
Lavinia Stefania ma numesc
Si ceva firesc, am invatzat sa plang, inainte sa'nvatz sa zambesc!
E si normal, nu?
Da' asta pana cresti,
Eu nu prea stiam ce'nseamna sa zambesti ...
Ca tata tzipa: Hai gata! Ce plangi atat?
Eram copil, nu ai fi vrut sa'tzi dau si bani imprumut?
Era nasol, ca'i placea cam mult sa bea,
Credea ca il calma, il relaxa, sau asta imi spunea ...
Pana venea de unde statea sa bea
Si facea scandal, tzipa si arunca cu tot ce prindea,
Si uite'asa eu am trait crezand
Ca totzi tatzii sunt la fel, numai pana cand ...
In parc, ceilaltzi erau cu tatal lor
Si eu nu'ntzelegeam de ce nu poate fi la fel shi tatal meu. . .
Intre timp am mai crescut, da' ma simtzeam lovit ...
Stiam ca's diferit, nu aveam un camin prea fericit,
Ma si trezeam si era nasol de tot
Ca'l auzeam pe tata cum intra in casa tot beat mort ...
Si iar scandal si stiam ca tot ce ma alina
Era gandu' ca poate intr'o zi n'o sa mai vina ...
Nu e normal, imi pare rau, dar tata,
Eu n'am tata, e doar un tip ce'a locuit cu noi o data ....
O spun acum si chiar nu'mi pasa ce cred unii
Ca tata e doar suma de cacat de la sfarsitu' lunii. . .
