E seara, stau in casa si ma gandesc ... ma gandesc la el, mie dor de el ... mie dor sa'l strang in brate, sa'l simt langa mine cand mie greu, sa imi sopteasca ca ma iubeste asa cum o facea inainte, sa ma alinte, sa ma certe atunci cand greseam. Imi e dor de el ... si regret ... regret ca nu am stiut sa pretuiesc ce am avut, sa iubesc cu adevarat, regret ca l'am facut sa sufere din cauza mea, ca nu am stiut sa ii arat ce simteam, imi este greu sa'l vad cu alta, sa vad cum o tine in brate, cum o iubeste, cum o saruta, cum ii sopteste "Te iubesc" asa cum imi zicea si mie o data, imi e greu sa stiu ca numai vrea sa sa stie cine sunt, dar stiu ca pe ea nu o va iubii asa cum m'a iubit pe mine, nu o sa tina la ea cum a tinut la mine. Asta e! Nu am stiut sa pretuiesc ce am avut, acum imi asum riscu, imi platesc greseala. I miss u.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu